Obiceiuri nuntaIstoria tortului de nunta
In Imperiul Roman tortul de nunta era simbolul bunastarii si al fertilitatii. Traditia cerea ca pe capul miresei sa se sfarme un tort de dimensiune mica pentru ca zamislirea sa fie asigurata.
Torturile etajate provin din Anglia medievala unde obiceiul cerea ca invitatii sa aduca torturile. Acestea erau puse unul peste altul, tanara pereche trebuind sa se sarute deasupra acestui morman de torturi. Cofetarilor acelei perioade le-a venit ideea de a invalui acest munte de torturi intr-o glazura pe baza de zahar, astfel nascandu-se primele torturi pe care azi deja le consideram clasice. In Evul Mediu torturile albe simbolizau nu doar inocenta miresei, ci si statutul familiei sale de provenienta. Cu cat glazura tortului era mai alba, mai curata, cu atat familia miresei era de rang mai inalt. In perioada victoriana traditia spunea ca daca o tanara domnisoara isi punea sub perna o felie dintr-un tort de nunta inainte de culcare urma sa isi viseze viitorul sot. Pana in anul 1930, taierea si impartirea feliilor de tort intre invitati era prima indatorire a tinerei sotii. Dar odata cu cresterea dimensiunii torturilor, ar fi fost o sarcina mult prea solicitanta pentru mireasa sa se ocupe ca toti invitatii sa primeasca felii egal si frumos taiate, astfel a fost randul celorlalte organizatoare se sa ocupe de aceasta parte. Taierea tortului a devenit deci o formula mai degraba simbolica, tanara sotie taind doar prima felie cu ajutorul sotului ei. Tanara trebuie sa tina cutitul in mana dreapta, sotul ei ii cuprinde mana cu mana sa dreapta: sotia pune mana sa stanga peste si astfel cei doi impart aceasta prima indatorire domestica. Din aceasta prima felie mananca mai intai sotia, oferindu-i urmatoarea muscatura sotului ei.
Alte articole:
Semnificatia traditiilor de nunta, Comunicarea eficienta dupa casatorie, Divortul si a doua casatorie, Casatoria in Grecia Antica, Evolutia drepturilor sotiei
|
|
Adauga opinia ta: